Cauzele inegalităților în materie de sănătate

Cauzele inegalităților în materie de sănătate au la bază inegalitățile sociale care sunt legate de condițiile de trai, de  modelele comportamentale, de nivelul de educație, de ocuparea forței de muncă și venituri, de serviciile de asistență medicală, de prevenirea bolilor și de promovarea sănătății, precum și de politicile publice care influențează cantitatea, calitatea și distribuția acestor factori. Inegalitățile în ceea ce privește accesul la educație, ocuparea forței de muncă și asistența medicală, precum și cele legate de gen și rasă reprezintă factori critici. Combinația dintre sărăcie și alți factori de vulnerabilitate (vârstă fragedă sau înaintată, handicap sau mediu minoritar) contribuie la creșterea riscului de îmbolnăvire.

CESE (Comitetului Economic și Social European) sprijină includerea măsurării și a monitorizării accesului efectiv la serviciile medicale și a acoperirii universale a protecției sociale în domeniul sănătății ca un indicator al progresului înregistrat.

 CESE (Comitetului Economic și Social European) recomandă ca tema inegalităților în materie de sănătate și a grupurilor vulnerabile, inclusiv a persoanelor cu handicap, să fie abordată din perspectiva generală a egalității și discriminării. Unul dintre exemple este aspectul legat de gen al îmbătrânirii. Femeile trăiesc de obicei mai mult, dar în condiții mai proaste de sănătate, și din cauza unei vieți profesionale mai scurte în general, au beneficii mai scăzute la pensionare, ceea ce are un impact direct asupra accesului acestora la asistență medicală și medicamente. De asemenea, situația femeilor migrante necesită o atenție specială în ceea ce privește educația în domeniul sănătății și accesul la asistență medicală.

În opinia CESE (Comitetului Economic și Social European), calitatea și accesibilitatea educației la vârste fragede reprezintă unul din mijloacele de prevenire a inegalităților în materie de sănătate în cadrul generațiilor viitoare. Existența unor diverse forme de îngrijire a copiilor este o componentă vitală a dezvoltării economice și sociale; aceasta joacă un rol esențial, în special în zonele defavorizate și pentru grupuri sau gospodării defavorizate care, din alt punct de vedere, trăiesc în condiții bune. Furnizarea de servicii de  îngrijire a copiilor poate contribui la abordarea problemelor sociale, economice și sanitare cu care se confruntă aceste familii defavorizate și poate înlesni integrarea socială a grupurilor care se confruntă cu excluziunea (5). Analog, având în vedere că inegalitățile în materie de sănătate își au, în mare parte, rădăcinile în inegalitățile din domeniul școlar, CESE consideră esențială garantarea unui acces egal la școlarizarea și educația de calitate, astfel încât fiecare persoană să poată acumula cunoștințele care să-i permită să-și țină viața sub control.

(Sursă: Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” Jurnalul Oficial al Uniunii Europene)